Postare de sfârşit de zi de muncă

Hmmm…asteptarea şi starea de confuzie provocată de ea, nu sunt punctele mele forte. De la serviciu la viaţa personală, nu-mi place să aştept şi să depind de altcineva.  

Uite că s-a nimerit să fiu în stand-by pe ambele planuri, momentan.

Nici măcar nu e vorba de tehnica suspansului, e vorba de comoditate şi de egoism. Nu-ţi spun azi ce avem de gând cu tine, îţi spun miercuri că mâine am treabă, de altfel, ştiu ce vreau, dar nu ştiu cum s-o fac, ma enervează în aceeaşi măsură. Eu sunt foarte impulsivă şi majoritatea deciziilor le-am luat fără să mă gândesc prea mult şi atunci când am avut nevoie de timp, întârzierea mea nu afecta pe nimeni.

Oamenii sunt egoişti şi întotdeauna când va trebui să alegi între două persoane una dintre ele va suferi, nu există cale aristotelică, în cazul ăsta, utilitariştii sunt preferaţii mei. Dacă tot nu poţi să împaci şi capra şi varza, satisfa-ţi nevoile personale şi din 3, 2 sigur vor fi fericiţi.

Cum se întoarce roata şi cum se schimbă omul. 

Altruismul, ca şi egoismul alunecă pe ea şi zâmbesc la soare în funcţie de poziţie.

Prietenia, începutul unei relaţii?

Alaltăieri am avut un vis foarte ciudat. Am visat că m-am sărutat cu cel mai bun prieten al meu. Şi a fost cea mai tare senzaţie din lume.

M-am trezit speriată şi bulversată, mai ales pentru că şi în vis, ca şi în realitate, sunt la fel de oripilată de acest gând. Povestindu-i visul meu, am ajuns la nişte discuţii foarte interesante din care se desprind două replici: eu periculoasă fără să vreau şi eu văduva neagră. Din discuţia cu el, am dedus că eu cam bag panică în sexul puternic, implicit în el, fie prin prisma background-ului meu, fie prin prisma aşteptărilor sau pur şi simplu prin starea mea schimbătoare.

Subconstientul se împarte în trei părţi, iar în prima treaptă, inconştientul comunică prin vis informaţiile pe care constientul nu le-a recunoscut. Şi mă întreb acum, ca orice om normal, ce informaţii refuz să accept de am vise porno cu Tzestosu? Vorba vine porno, visul a fost destul de profund şi nu am trecut de prima etapă, dar m-a zbuciumat puţin. Am auzit multe poveşti în care prietenii ajungeau să fie împreună în cele din urmă şi eu nu vreau asta :( (((((( El a promis că o să se ţină tare, că nu vrea să fie încă o victimă de-ale mele, eu credeam că eu am fost victima până acum, dar văd că percepţiile sunt diferite.

Şi acum altă întrebare: pot o fată şi un băiat să fie doar prieteni, fără ca unul dintre ei să se îndrăgostească de celălalt? Sau şi mai rău, te poţi îndrăgosti de un om cu care nu te-ai vedea în veci, doar cunoscându-l foarte bine şi tolerându-l? Nush, da pe mine mă sperie toată treaba asta, deşi ar putea fi foarte amuzant. Probabil ne-am bate toată ziua pentru că nu-l las să-şi lipească nush ce postere sau steaguri pe perete, el ar cere de mâncare, eu i-aş spune ca nu şi-a luat slugă şi l-aş trimite sa-şi facă, ne-am certa pe bere, pe muzică, pe ieşit, pe diferenţe de mentalitate, eu pe cărţi şi teatru, el pe muzică şi concerte. Nu ştiu cum ar suna complimentele făcute celuilalt :) ) asta chiar ar fi amuzant de vazut, iar sexul între noi doi mi se pare la fel de nefiresc ca un incest. Şi dacă printr-o minune s-ar ajunge acolo, probabil ne-am certa pe pozitii. :) ) care stă deasupra şi parcă îl aud: “Bah, da lasă-mă şi pe mine să mă simt bărbat, în pula mea, bei cât mine, râgâi ca mine, lasa-mă măcar să stau deasupra” :) ))))) M-am amuzat suficient, m-m liniştit, clar suntem făcuţi să fim doar cei mai buni prieteni.

Şi-aşa toată lumea privea suspect relaţia noastră, cred că după postul ăsta o să fie teroare :) )