Fericirea este uitarea nefericirii

Din fericire, fericirea nu este nimic altceva decat lipsa nefericirii. Dar ce este nefericirea atunci? Ei bine, nefericirea nu este nimic altceva decat lipsa de acceptare a unei situatii asupra careia nu avem control si pe care nu o putem prevedea. Nimic nu ne loveste mai tare in orgoliu decat o greseala pe care o facem atunci cand nu ne asteptam. Nu greselile din nestiinta sunt periculoase pentru orgoliul nosru, ci greselile de conjunctura.

Lasand asta la o parte, putem gasi totusi si o latura buna a nefericirii. Practic, atunci cand un om nu este fericit isi concentreaza toate resursele pentru a progresa dintr-un anumit punct de vedere, iar acest lucru nu are cum sa nu aduca dupa sine foarte multe avantaje, atat pentru invidid, cat si pentru cei din jur. Desigur, pentru ca aceasta ipoteza sa fie adevarata, se impune s-o conditionam de un factor al moralitatii care presupune sa nu deranjam pe nimeni in mod direct atunci cand intreprindem o anumita actiune.

Eu ma pot considera o persoana fericita din multe puncte de vedere, dar foarte des refuz sa o fac tocmai din cauza ca ma intereseaza mult mai mult sa vad un progres real in urma a ceea ce fac. Imi place sa colectionez rezultate si imi place sa simt sa gasesc un scop din a reinventa in fiecare zi adevarurile.

La drept vorbind, fericirea impune un confort, iar confortul este nociv asemenea unui viciu.